Există un diamant spectaculos în colecția Smithsonian, numit Blue Heart Diamond. Fanii filmului Titanic ar putea crede că “Diamantul Inimii Oceanului” se bazează pe această piatră, și s-ar putea să fi fost! Cu toate acestea, acest diamant nu a fost aruncat în ocean, ci se află în siguranță la Smithsonian!
A mai fost numit și “Diamantul albastru Eugenie”, deși nu se știe sigur că împărăteasa Eugenie a deținut vreodată această piatră anume. A fost tăiat la Paris între 1909 și 1910, dar originea pietrei – Africa sau India – este neclară.
Este un diamant albastru enorm, în formă de inimă, care cântărește 30,82 carate. Montarea sa actuală este într-un inel de platină, înconjurat de diamante albe. A trecut de la un bijutier celebru – precum Cartier și Van Cleef & Arpels – la un alt proprietar, până când a fost cumpărat de Harry Winston în 1959, care a montat diamantul în montura sa actuală. Winston a vândut inelul lui Marjorie Merriweather Post. Doamna Post a donat inelul la Smithsonian și a rămas acolo alături de alte diamante albastre celebre, inclusiv Hope Diamond și Heart of Eternity Diamond.
Aceste faimoase diamante albastre au trecut recent printr-un proces de clasificare și examinare, pentru a le clasifica culorile și pentru a determina sursa culorii. Diamantul Hope este clasificat ca Fancy Deep Grayish-Blue. Diamantul “Heart of Eternity” a fost clasificat ca fiind de un Fancy Vivid Blue. Diamantul Blue Heart nu a fost încă clasificat, dar unii experți îl clasifică fie ca Fancy Vivid Blue, fie ca Fancy Deep Blue. Diamantele albastre prezintă un interes deosebit pentru oamenii de știință nu numai din cauza culorii și a impurităților care o creează, ci și pentru că diamantele albastre au, de asemenea, o proprietate conductoare de electricitate care le face unice printre diamantele transparente și alte diamante colorate.
Leave a Reply